157. BINE/CUVÂNT/ARE. I DUMNEZEU
I Podcast I Pasaj Biblic : Geneza 48 : 1, 8 – 20 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 6 Iunie 2022 I
Pentru a avea parte de binecuvântarea Divină trebuie să ţin cont de :
I. Dumnezeu (El dă binecuvântarea iar Dumnezeu este veşnic)
II. Timp (să-l folosesc eficient nu să-l pierd de pomană)
III. Omul cu care am de-a face (în viaţa mea, la un moment dat).
În Geneza 48 : 1, şi versetele 8 – 20 scrie :
„După aceea, au venit şi au spus lui Iosif : „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim …
Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis : „Cine sunt aceştia ?” Iosif a răspuns tatălui său : „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis : „Apropie-i, te rog, de mine ca să-i binecuvântez.”
Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el ; şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. Israel a zis lui Iosif : „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.”
Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase ; înadins şi-a încrucişat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. A binecuvântat pe Iosif şi a zis :
„Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia ! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării !”
Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim ; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. Şi Iosif a zis tatălui său : „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut ; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.”
Tatăl său n-a vrut, ci a zis : „Ştiu, fiule, ştiu ; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare ; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el ; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”
El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis : „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta, zicând : „Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase !” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase”. (Geneza 48 : 1, 8 – 20)
Pentru a primi binecuvântarea Lui Dumnezeu trebuie să ţin cont în primul rând de :
I. Dumnezeu (El dă binecuvântarea iar Dumnezeu este veşnic)
În Ieremia 29 : 11 – 14 scrie :
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Voi Mă veţi chema şi veţi pleca ; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul … ”.
Dumnezeu dă binecuvântarea nu omul, (omul doar o poate cere).
De ce şi-a adus Iosif copiii la Israel ? De ce binecuvântare aveau ei nevoie ? Nu era Iosif, Numărul Unu în ţară, (din punct de vedere executiv) ?
Ba da, dar nici chiar copiilor lui, Iosif nu le putea asigura viitorul …
Chiar şi ei aveau nevoie de binecuvântarea Lui Dumnezeu ? Da aveau nevoie ! Deoarece omul este efemer dar Dumnezeu este veşnic !
În Deuteronom 33 : 27 scrie că :
„Dumnezeul cel Veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”.
Iosif probabil că ştia foarte bine cât este omul de trecător şi faptul că numai Dumnezeu avea să rămână când el avea să nu mai fie !
Când el era la închisoare, i-a făcut o cerere unui om care (credea el) putea să-l ajute.
În Geneza 40 : 14, 23 scrie :
„ … adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta … Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat”.
Iosif când era la greu a văzut cât este omul de slab şi cât de uşor uită ce poate că a promis că va face … Dar Iosif a ajuns să fie un om important în ţara lui, un om mare cum spunem noi, dar anii iarăşi au trecut şi el a murit şi citim că :
„Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif”. (Exod 1 : 8)
Din acele momente era importantă binecuvântare bunicului pentru urmaşii lui !
Şi noi suntem efemeri şi în tot timpul trebuie să avem în vedere binele copiilor noştri şi să cerem binecuvântarea Lui Dumnezeu peste ei.
Dar este bine, la fel ca Iosif să cerem şi binecuvântarea bunicilor peste nepoţi … dar în primul rând să ne asigurăm că Dumnezeu i-a binecuvântat pe copii !
De aceea să ÎL rugăm pe Dumnezeu exact cum este scris în I Cronici 17 : 27 :
„Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta ! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie !” Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download