151. STĂRILE SUFLETEŞTI. IV. STĂRILE SUFLETEŞTI ÎNŞELĂTOARE
I Podcast I Pasaj Biblic : Geneza 25 : 32 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 31 Mai 2022 I
Atunci când ne referim la stările sufleteşti vom observa că ele pot fi :
1. reale. Când omul este bine din punct de vedere spiritual şi starea lui sufletească va fi bună.
2. înşelătoare :
- omul poate avea o stare de bine în interior deşi starea spirituală a omului respectiv este foarte rea.
- iar un alt om, poate avea o stare sufletească rea … deşi omul respectiv stă bine din punct de vedere spiritual.
- cultivate în aşa fel încât prin întreţinerea unui suflet curat şi starea sufletească a omului respectiv să fie bună iar omul respectiv să fie liniştit şi de netulburat !
IV. Stările sufleteşti înşelătoare
Să observăm câteva astfel de situaţii din Biblie
În Geneza 25 : 32 a spus : „Iată-mă, sunt pe moarte …”.
În Geneza 25 : 26 şi versetul 27 scrie că :
„Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau ; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei. Băieţii aceştia s-au făcut mari.
Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp ; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi”.
În acest context avem notat ce scrie în Geneza 25 : 32
„Esau a răspuns : „Iată-mă, sunt pe moarte ; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut ?”
Să presupunem că, la momentul respectiv Esau avea undeva la douăzeci de ani (pentru că spune : „s-au făcut mari”) ceea ce însemna că tatăl lui, Isaac avea la momentul respectiv optzeci de ani …
În Geneza 35 : 28 – 29 scrie că :
„Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat”.
Esau credea că va muri pe vremuri … şi totuşi, numai până la moartea tatălui lor au mai trecut încă o sută de ani şi Esau care deja „era pe moarte atunci” (în mintea lui evident) nu a mai murit.
Chiar aşa de înşelătoare pot fi stările sufleteşti ? Chiar aşa !
Dar şi reversul este valabil. Vom presupune că Esau era un om foarte pesimist şi vedea totul prin ochelarii de soare ai sufletului lui, dar în viaţă există şi oameni optimişti.
Înţelegem că un astfel de om era Agag …
2. Agag
În cartea I Samuel 15 : 32 scrie că :
„Apoi Samuel a zis : „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea : „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii !”
Aşa credea el … dar după câteva minute era mort !
3. Saul
În cartea I Samuel 11 : 6 scrie :
„Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare”.
Nu totdeauna în prezenţa Duhului Sfânt ai pace şi bucurie !
În Faptele Apostolilor 17 : 16 scrie despre apostolul Pavel care era în Atena şi îşi aştepta colaboratorii care încă nu erau ajunşi în cetate.
„Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli”.
Iar aceasta l-a făcut să treacă la evanghelizare pentru a schimba starea de lucruri.
În Faptele Apostolilor 17 : 17 scrie că :
„În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea”.
4. Ezechiel
În Ezechiel 3 : 14 scrie :
„Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine” …
5. Ucenicii Domnului Isus
În Luca 10 : 17 scrie :
„Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.”
Iar în Luca 10 : 21 scrie că atunci când ucenicii s-au întors din misiune, fiind foarte încântaţi de rezultatele spirituale :
„În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis : „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu”.
Este drept că în viaţa de credinţă uneori poţi fi foarte bucuros, dar alteori (fiind tot tu şi neavând niciun păcat înfăptuit) poţi avea apăsări spirituale deosebite.
Marcu (în Evanghelia după Marcu 10 : 32) a notat despre cei doisprezece ucenici că :
„Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim ; şi Isus mergea înaintea lor.
Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple”.
În încheiere, indiferent prin ce stări sufleteşti treci chiar acum, să nu uiţi ce scrie despre Dumnezeu în Deuteronomul 32 : 4 :
„El este Stânca ; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat”.
Cineva spunea :
„Chiar dacă eu tremur pe Stâncă, Stânca nu tremură sub mine !” Slavă Domnului ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download