142. AM O CREDINŢĂ VIE ?
I Podcast I Pasaj Biblic : Romani 1 : 7 – 12 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 22 Mai 2022 I
„Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi : Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos !
Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu”. (Romani 1 : 7 – 12)
Acestea sunt cuvintele pe care Apostolul Pavel, le-a scris creştinilor din Roma, înainte de-a ajunge la ei. El accentua faptul că : credinţa lor era vestită în toată lumea (v. 8).
Dar după ce-a ajuns în capitala Imperiului Roman, (pentru a fi judecat de Cezar), în Noul Testament, avem două scrisori pe care Apostolul Pavel i le-a scris lui Timotei, din care putem înţelege ce s-a întâmplat pe atunci.
În Epistola a II-a către Timotei (în capitolul 4 : 13) apostolul Pavel i-a cerut lui Timotei :
„Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele”.
Apostolul era la Roma, în perioada aceea iar în v. 16 şi 17 el îi scrie lui Timotei :
„La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta ! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului”.
Deşi se afla la închisoare şi îi era frig … nici măcar unul dintre creştinii din Roma nu a trecut pe la el. Motivul este lesne de înţeles : le era frică de „leu”, adică de Cezar !
Există două feluri de credinţă. Una care se arată prin fapte şi un alt fel de credinţă, care este moartă, în practică, deşi în teorie, la nivelul declarativ ea există.
Iacov spunea (în capitolul 2 : 26) că : „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”. Ce fel de credinţă am eu ? Doar vorbesc despre credinţă, sau la necaz … simt cu fratele meu care este încercat ?
Să nu uităm cuvintele Domnului Isus, (care au fost adresate unor persoane diferite) :
În Apocalipsa 2 : 13 scrie :
„Ştiu unde locuieşti : acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana”.
Iar în Apocalipsa 2 : 19 scrie :
„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi”.
În încheiere să-L rog pe Domnul Isus exact cum scrie în Romani 4 : 20 – 21 :
„Doamne Isuse, ajută-mă şi pe mine ca toată viaţa mea să nu mă îndoiesc de făgăduinţele Tale, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţă să-I dau slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească în viaţa mea ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download