141. EDUCAREA. CONSIDERAŢII GENERALE
I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 6 : 20 – 23 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 21 Mai 2022 I
„Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale : leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare ! Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii”. (Proverbe 6 : 20 – 23)
Umanismul consideră omul ca fiind bun „din construcţie”. Pentru cei care gândesc aşa, copilul care tocmai s-a născut este ca o foaie albă în care imprimi o învăţătură de calitate iar el va deveni un om bun.
Din punct de vedere Biblic, omul nu este aşa … ci are o natură pervertită de păcat. În Psalmul 51 : 5, David a scris : „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”.
Ce voia el să spună ? Că omul are o natură păcătoasă. În acele vremuri când David a scris Psalmul 51, el secera urmările păcatului înfăptuit cu Bat-Şeba. Trecuseră deja nouă luni şi el a trebuit să recunoască păcatul pe care l-a ţinut ascuns în tot acel interval de timp.
Probabil că analizând ce-a făcut în seara aceea (a se vedea II Samuel 11 : 2 – 5) şi-a dat seama că decizia de-a păcătui a venit şi pe fondul naturii lui păcătoase (a firii pământeşti) care este exact ca un pământ care „din firea lui” va produce buruieni, nu „plante bune” !
Bineînţeles că acest lucru nu era o scuză pentru păcatul grav pe care l-a înfăptuit, dar David a realizat că pentru ca aşa ceva să nu se mai repete el avea nevoie de harul Lui Dumnezeu, de puterea Duhului Sfânt care să-l ajute în procesul sfinţirii, iar în Psalmul 51 : 10 s-a rugat :
„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic !”
Cu alte cuvinte :
„Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac ! … În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 7 : 19 şi 8 : 2 – 4)
De ce s-a rugat David şi a cerut ajutorul Lui Dumnezeu ?
Înainte de căderea în păcat, David folosea cuvinte triumfaliste. În Psalmul 37 : 31, David scria cândva :
„Legea Dumnezeului său este în inima lui ; şi nu i se clatină paşii”.
După ce-a căzut în păcat şi-a dat seama că inima nu este aşa de bună cum credea el până atunci şi-apoi mai târziu a scris că :
„O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia !” (Psalmul 64 : 6)
Dacă ai căzut într-o prăpastie, de acolo nu poţi să ieşi de unul singur ci ai nevoie de ajutor. Şi exact acesta este şi scopul educării : Prelucrarea lutului pentru a deveni un vas de valoare !
Una dintre cele mai frumoase definiţii ale cuvântului a educa se găseşte în Dicţionarul Scriban din 1939 şi înseamnă :
„A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie”.
Dar pentru a educa în latină se foloseau de fapt două cuvinte diferite care sunt omonime. [Reamintim că omonim înseamnă „cuvânt care este la fel, dar are sens diferit].
Cele două cuvinte pentru a educa înseamnă :
I. „a crește (un copil) a-i da ţâţă. Fig. A educa, a învăţa (pe altul”).
II. a scoate, a trage. A naşte, a face. A creşte, a hrăni. A înălţa, a ridica.
Acest cuvânt era folosit pentru „a-şi creşte copiii” şi vom aminti mai jos şapte expresii folosite în limba latină, în antichitate :
- A deşerta (o cupă), a goli.
- A trece, a cheltui (timpul).
- A trage (a scoate) sabia din teacă.
- A scoate flota din port.
- A face un ou (a se ouà).
- A ridica (a înălţa) un mormânt.
- A goli un urcior de vin. Etc.”. (Din Dicţionar Latin – Român, Ioan Nădejde, Ediţia a VI-a, Editura Viaţa Românească, Iaşi)
Rezumând expresiile de mai sus (în care se arată cum era folosit educo „a educa” în antichitate) putem spune că sensul de bază al educării este : „să extragi”, „să scoţi din”.
Vom încheia amintind numai o aplicaţie practică pentru expresia :
„A scoate flota din port”.
Copilul trebuie învăţat că la fel cum corabia se poate deplasa doar când bate vântul „venit din cer” şi el trebuie să folosească prilejul care i se oferă la un moment dat, acea oportunitate care poate fi unică în viaţă.
Un exemplu negativ de ratare a oportunităţii este notat în Luca 19 : 42, unde scrie că Domnul Isus :
„ .. a zis : „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea ! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi”. Era vorba despre Ierusalim !
Dar apostolul Ioan a notat un exemplu pozitiv (de folosire a unei ocazii unice în viaţă) pe care a avut-o femeia samariteancă. În Ioan 4 : 10, el a notat că :
„Drept răspuns, Isus i-a zis : „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice : „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” Şi femeia Samariteancă ştim că a folosit prilejul pe care Dumnezeu i l-a dat !
„Doamne ajută-mă şi pe mine să folosesc oportunităţile de binecuvântare pe care mi le oferi chiar în această zi, dar şi toată viaţa mea ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download