133. VORBIREA DREASĂ CU SARE
I Podcast I Pasaje Biblice : Coloseni 4 : 5 – 6, Marcu 9 : 50, Luca 14 : 34 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 14 Mai 2022 I
În Coloseni 4 : 5 – 6, apostolul Pavel a scris : „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară ; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă [lit. „asezonată”] cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”.
În Coloseni 4 : 6 apostolul Pavel a scris despre faptul că un credincios trebuie să fie atent când vorbeşte, vorbirea lui trebuind să fie „dreasă cu sare”.
Dar oare ce înseamnă „vorbire dreasă cu sare ?” În limba greacă, cuvântul folosit de apostolul Pavel pentru a drege se traduce literal în limba română cu „a asezona”.
A asezona înseamnă :
„1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun … 2 (Fig.) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)
Apostolul Pavel compară vorbirea cu … o mâncare şi este clar că nu se referă la a folosi sare din bucătărie … în momentul vorbirii, ci la efectul vorbirii în care „am pus” tot ce trebuie.
Faptul că „iau sare în gură”, nu mă va face mai liniştit când sunt nervos (de exemplu) şi nu mă ajută foarte mult aşa încât după ce consum sare nu voi folosi cuvinte mai blânde.
Uneori diferenţa dintre gustul pe care-l are o mâncare bună şi una rea este dată doar de prezenţa sau lipsa sării, (sau a acelui condiment) care dă gustul bun !
Şi cuvintele sunt la fel ca mâncarea. Uneori doar tonul vocii face diferenţa între efectul cuvintelor care aduc pace şi cele care produc război (care pot să fie exact aceleaşi cuvinte, formate din aceleaşi litere).
Atunci la ce se referea apostolul Pavel asociind sarea cu o vorbire plăcută, ce avea / are efect benefic ? Cu gândirea noastră de acum ne este greu să înţelegem aceste lucruri care ţin de cultura iudaică.
Sarea era folosită în Vechiul Testament pentru jertfe. În Levitic 2 : 13 scrie :
„Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare ; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău ; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare”.
Dar ce folos era să adauge sare când acea jertfă (mâncare) avea fi arsă de foc şi cineva pe drept putea să întrebe :
„Din moment ce-i dau foc şi de ea se va alege scrumul (fiind „mistuită de foc”, Levitic 21 : 11), ce mai contează ce gust are ?”
Sau dacă dau un ban la biserică, ce contează dacă este nou sau este vechi şi şifonat, ce contează cum arată din moment ce are exact aceeaşi putere de cumpărare ?
Contează foarte mult deoarece felul în care fac aceste lucruri arată de fapt respectul pe care îl am (sau nu îl am) pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Lui. Dregerea unei jertfe cu sare arăta şi ascultarea omului de Dumnezeu.
În Levitic 1 : 1 scrie că :
„Domnul a chemat pe Moise ; i-a vorbit din Cortul întâlnirii şi a zis : …”.
Cuvintele scrise în Levitic 2 : 11 – 13, erau (şi sunt) exact cuvintele Lui Dumnezeu, nu ale lui Moise.
În Maleahi 1 : 6 – 8 scrie :
„Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine ? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine ? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi :
„Cu ce am nesocotit noi Numele Tău ?” Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate !
Şi dacă ziceţi : „Cu ce Te-am spurcat ?” Prin faptul că aţi zis : „Masa Domnului este de dispreţuit !”
Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta ? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare ? Ia adu-o dregătorului tău ! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea ? – zice Domnul oştirilor”.
Pentru Dumnezeu conta şi contează jertfa (un animal în Vechiul Testament un echivalent de la ora actuală este „suma dată” pentru Domnul), dar foarte mult contează respectul pe care I-L arăt oferindu-i un ban frumos, nou, ceva făcut „ca pentru Domnul”.
La fel este şi cuvântul rostit. Dacă eu sunt un om cu frică de Dumnezeu voi fi atent la tonul folosit şi îmi voi alege cu grijă cuvintele pe care le spun şi nu le voi lăsa să iese pur şi simplu din gură. Să nu uităm ce reproş îi făcea Dumnezeu „celui rău” :
„Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri”. (Psalmul 50 : 16, 19)
Domnul Isus a spus :
„ … Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit
- ce trebuie să spun şi
- cum trebuie să vorbesc”. (Ioan 12 : 49)
Să fiu atent şi eu la ce spun şi la tonul folosit şi Dumnezeu mă va binecuvânta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download