123. AREOPAGUL MODERN I. CĂUTAREA LUI DUMNEZEU
I Podcast I Pasaj Biblic : I Faptele Apostolilor 17 : 16 – 34 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 3 Mai 2022 I
În cartea Faptele Apostolilor (la capitolul 17 : 16 – 34) este descrisă activitatea Apostolului Pavel în cetatea Atena. El îi aştepta acolo pe Sila şi Timotei, care trebuiau să vină din Bereea.
Dar atmosfera păgână din Atena, l-a făcut să vorbească şi cu cei din sinagogă, dar şi cu oamenii care se aflau în piaţă „în fiecare zi” (v. 17). Aşa a ajuns să fie invitat la Areopag de către filosofii epicurieni şi stoici.
[Areopagul era : „Consiliul și tribunalul suprem din Atena antică”. DEX, 2009]
Din acest pasaj Biblic putem învăţa câteva lucruri:
1. Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea omenească
Dacă Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea omenească, atunci cum ar putea fi cuprinse lucrările Lui ? El nu poate fi înţeles în tot ceeea ce face ; noi pricepem doar în parte, lucrarea Lui, dar nu tot.
Dumnezeu nu poate fi limitat la o clădire, sau la un om, sau la un sistem omenesc de gândire. Apostolul Pavel spunea că :
„Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini, El nu este slujit de mâini omeneşti ca şi cum ar avea trebuinţă de ceva, El care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile”. (Fapte 17 : 24 – 25)
Apostolul Pavel, le-a vorbea filosofilor şi ei l-au ascultat până în momentul în care le-a vorbit despre învierea morţilor :
„Şi când au auzit de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis : „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată ”… Astfel Pavel a iesit din mijlocul lor.” (Faptele Apostolilor 17 : 32, 33)
Dar, faptul că ei nu au acceptat cu mintea lor, în gândirea lor, realitatea învierii, aceasta nu înseamnă că Învierea nu există.
Nu exista pentru ei, sau pentru cei care gândesc aşa, şi filosofii de atunci, nici nu au aflat despre existenţa Învierii Domnului Isus şi ce s-a petrecut după Înviere (cum li s-a arătat ucenicilor). Nu au aflat despre dovezile palpabile, după cum avea să scrie şi apostolul Ioan (1 Ioan 1 : 1 – 3).
2. Mintea poate bloca intervenţiile Domnului din viaţa noastră
De ce ? Fiindcă mintea acceptă doar ceea ce logica îi spune că poate fi ; doar ce înţelege, omeneşte vorbind ; iar ceea ce o depăşeşte, de obicei nu vrea să accepte.
Mintea logică, nu-şi iese din tipar. Calcă exact pe aceleaşi urme. De aceea pocăinţa înseamnă înnoirea minţii, adică mărirea capacităţii ei de cuprindere (de înţelegere) a adevărurilor spirituale.
Altfel ne învechim şi ÎL limităm pe DOMNUL pentru noi fiindcă lucrarea Domnului va continua indiferent de ceea ce cred eu.
Acest lucru este evident şi în Faptele Apostolilor 17, fiindcă şi după plecarea apostolului Pavel din Atena acolo au rămas oameni care totuşi au crezut (Fapte 17 : 34). Apostolul însă : „a plecat din Atena şi s-a dus la Corint… Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu”. (Fapte 18 : 1, 11)
3. Mintea poate fi educată să fie doar un loc de tranzit
„Unii filosofi epicurieni şi stoici”, L-au îndepărtat pe Dumnezeu din viaţa lor prin faptul că nu au crezut cuvintele trimisului Lui. După părerea lor, îl mai puteau asculta şi altă dată. De ce ?
Fiindcă ei erau obişnuiti să dezbată problemele filosofice :
„Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou”. (Fapte 17 : 21)
Şi acest fel de gândire există şi azi ; ultimele ştiri, buletine informative, informaţii editoriale, ştiri de ultimă oră, informaţii la nesfârşit. Iar la această listă pot fi adăugate şi predicile !
Întrebarea este : „Lor la ce le-au folosit ?” şi „Nouă la ce ne vor folosi ?”. Nu este greşit să ştiu, dar contează mult ce noutăţi introduc în minte. Atenienilor nu le-a folosit prea mult faptul că au avut parte de un timp petrecut cu un om al lui Dumnezeu, care era trimisul lui Dumnezeu special pentru ei.
Prin el, L-ar fi putut cunoaşte pe Dumnezeu, dar pentru ei informaţiile erau primite în primul rând ca noutăţi. După ce le auzeau deveneau vechituri şi aveau nevoie de alte informaţii.
La fel este şi astăzi ; mintea unora este ca un coş de gunoi în care mereu, zilnic, se pune ceva dar el, în timp, nu rămâne cu nimic. Fiindcă mintea, deja este educată să fie doar un loc de tranzit. O astfel de minte parcurge multe informaţii şi poate fi chiar aproape de Dumnezeu la un moment dat ; poate că bâjbâie după Dumnezeu dar nu ÎL vede, fiindcă are o orbire spirituală.
Aşa erau şi ei, filosofii ; obişnuiţi cu căutarea, dar nefiind obişnuiţi şi cu găsirea. Dar şi ei, atenienii, ca toţi oamenii aveau în ei, genetic, dorul după Dumnezeu. Eclesiastul a spus în capitolul 3 : 11 care este scopul vieţii :
„A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”.
Există acel gol care îşi caută umplerea, acel ceva care îi lipseşte omului, acel gol interior poate fi completat doar cu Domnul Isus. Numai EL poate umple o viaţă, dar principala piedică este mintea.
Mintea atenienilor bâjbâia în apropierea Lui Dumnezeu. În Faptele Apostolilor 17 : 27 scrie : „EL nu este departe de fiecare din noi”.
Acest lucru este valabil pentru oricare om. El este relativ aproape de Domnul, chiar dacă nu ÎI acceptă stăpânirea. Fiindcă apostolul Pavel spune că Dumnezeu : „EL dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile”. (Fapte 17 : 25)
În încheiere să ÎL rog pe Dumnezeu cum scrie în Romani 12 : 2 :
„Doamne Isuse, vino te rog şi în viaţa mea şi ajută-mă la înnoirea minţii mele, ca să pot deosebi bine voia lui Dumnezeu : cea bună, plăcută şi desăvârşită. Amin ! “
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download