121. DUMINICA TOMII
I Podcast I Pasaj Biblic : I Ioan 20 : 24 – 31 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 1 Mai 2022 I
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci : „Am văzut pe Domnul !” Dar el le-a răspuns : „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă ; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis : „Pace vouă !” Apoi a zis lui Toma : „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele ; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea ; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis :
„Domnul meu şi Dumnezeul meu !” „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”. (Ioan 20 : 24 – 31)
Din acest pasaj Biblic vom observa trei aspecte ale vieţii de credinţă a primilor creştini
I. Importanţa părtăşiei cu ceilalţi creştini
Ioan (care a fost un martor ocular) a notat că :
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus”.
Era dintre ei, dar a ales să nu fie cu ei ! Absenţa de la adunarea credincioşilor, (de la Biserică), ne poate costa !
Tot Ioan a scris ce s-a întâmplat în duminica următoare, când la întâlnirea lor era prezent şi Toma :
„După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă ; şi era şi Toma împreună cu ei”. (v. 26)
Dacă el şi-a făcut partea lui, a avut parte de prezenţa Domnului ! Domnul Isus I Se putea arăta lui Toma şi când nu era la Biserică, atunci când îşi vedea de ale lui, dar a ales să vină exact atunci când ucenicii erau împreună. De ce ?
Ucenicii aveau aceeaşi promisiune, pe care o avem şi noi :
„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. (Matei 18 : 20)
Fiecare Biserică are un anumit număr de membri. Adunarea se poate ţine şi fără tine şi fără mine (cum s-a ţinut şi fără Toma), dar dacă lipseşti (şi dacă lipsesc) tu eşti cel ce pierde (şi eu sunt cel ce pierde) !
„Astăzi voi merge la Biserică ?” Iar seara este bine să mă întreb :
„Azi am fost la Biserică ?”
Toma, (cel care a absentat atunci), nu putea să creadă ceea ce pentru toţi ceilalţi era un fapt evident :
Domnul Isus era viu !
În Efeseni 2 : 21 – 22, apostolul Pavel scria că :
„În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”.
Un alt aspect al vieţii de credinţă.
II. Importanţa respectării duminicii, ca zi de odihnă
Prima duminică ce urmează după duminica Învierii Domnului este numită Duminica Tomii. De ce duminica ? Învierea Domnului Isus a fost într-o duminică, adică în :
„ … ziua întâi a săptămânii” (Luca 24 : 1) sau :
„ … ziua dintâi a săptămânii” ; expresia pe care o folosesc Matei, Marcu şi Ioan (a se vedea Matei 28 : 1, Marcu 16 : 2 şi Ioan 20 : 1).
De ce trebuie să punem accent pe această zi ? Deoarece creştinismul este diferit de sistemul mozaic (în care ziua de odihnă este ziua a şaptea, adică sâmbăta).
În Exod 20 : 8 – 10 scrie :
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău … ”.
Trebuie să accentuăm faptul că primii creştini au sărbătorit duminica, nu sabatul. În Faptele Apostolilor 20 : 7 scrie că :
„În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea”.
De la apostoli au învăţat şi urmaşii lor că voia lui Dumnezeu, pentru ei este să sărbătorească duminica. Apostolul Pavel scria :
„În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu”. (I Corinteni 16 : 2)
Şi un alt aspect al vieţii de credinţă.
III. Importanţa credinţei în Domnul Isus şi Învierea Lui
După întâlnirea cu Domnul Isus, Toma a crezut că Domnul Isus este viu, iar apostolul Ioan în încheierea relatării a scris :
„Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”. (Ioan 20 : 31)
Domnul să ne ajute şi pe noi la aceasta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download