119. NU TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU !
I Podcast I Pasaje Biblice : I Luca 24 : 32 şi Apocalipsa 3 : 14 – 16 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 29 Aprilie 2022 I
„Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i : „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu : „Ştiu faptele tale : că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot ! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apocalipsa 3 : 14 – 16)
Depărtează-te de activităţi dacă ele te îndepărtează de DOMNUL oricât de spirituale ar părea sau ar fi. A păşi pe urmele Domnului Isus înseamnă şi a fi aproape de El, nu doar a-L urma de la o distanţă mare.
Depărtarea schimbă starea. Din fierbinte, ajung întâi căldicel (atunci când ÎL pierd din vedere pe Domnul Isus) pentru că încep să mă văd pe mine. Credinciosul aflat în stadiu de căldicel se vede bine în ceea ce are de făcut şi fără a simţi prezenţa Duhului Sfânt.
După căldicel a doua oprire este la rece. Rămânem cu o doctrină bună şi cu o viaţă de congelator. Duhul Sfânt este CEL care mă face să ard pentru EL. Ucenicii pe drumul Emausului spuneau : „Nu ne ardea inima în noi ?” (Luca 24 : 32). Aceasta fiindcă Domnul Isus a umblat cu ei şi le-a vorbit din Cuvântul Lui Dumnezeu.
Numai Harul Lui Dumnezeu ne ţine aproape. El vine cu noi şi atunci când noi plecăm pe cărările îndepărtării de EL şi chiar şi atunci ne vorbeşte şi ne face să ÎI dorim prezenţa, chiar dacă nu-L mai recunoaştem ca Domnul vieţii noastre. Ştim că este Isus prin frângere, prin Jertfă (fiindcă) prin frângerea Lui ne înfrânge.
După ce ucenicii au spus : „Rămâi cu noi !” ucenicii s-au întors chiar atunci de unde au plecat şi au hotărât să rămână ei cu EL. Aceasta a făcut posibilă reapariţia Lui în vieţile lor. Dispariţia Lui după ce le-a vorbit, a avut tocmai scopul de a-I face să caute părtăşia frăţească, să termine cu izolarea şi să se reîntoarcă de unde au căzut.
La dezamăgire se ajunge plecând de la amăgire. Este datoria noastră să ne ţinem „strâns” de Capul de Domnul Isus. Răcirea aduce cu sine rătăcirea şi aceasta se produce în inimă (Evrei 3 :10). Aici se nasc problemele şi tot aici pot să crească, dar nu sunt dator să ud neghina semănată de diavol printr-un gând necurat.
Mintea poate fi o fabrică de necazuri sau o sursă de binecuvântări ; în funcţie de hrana asimilată este şi producţia ei. Maşina nu poate funcţiona fără benzină ; la fel şi mintea, nu „merge” fără informaţii. Cu peniţa voinţei se scrie destinul vieţii.
Dar voinţa bună este un dar primit de la Domnul Isus. Veghind la cele ce se petrec în viaţa mea, la hrana pe care o asimilez, mă apropii de Dumnezeu.
Relaţia cu Dumnezeu este asemenea plantării unui pom. La început pomul este mic dar fiind îngrijit el va creşte. Având zilnic timpul de părtăşie cu Domnul Isus, ÎL voi cunoaşte tot mai mult şi astfel prin puterea Duhului Sfânt mă voi apropia de Dumnezeu depărtându-mă de lume.
Doamne ajută la aceasta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download