109. PREZUMŢIA DE VINOVĂŢIE
I Podcast I Pasaj Biblic : Matei 26 : 59 – 66 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Aprilie 2022 I
În această săptămână ne amintim de suferinţele şi de Jertfa de pe cruce a Domnului Isus. Dar cum s-a ajuns ca un Om nevinovat să fie condamnat la moarte pe nedrept deşi a fost audiat şi a avut parte şi de procese ? În ce au greşit contemporanii Lui şi pot greşi şi eu ?
Cei de atunci au plecat de la :
I. Prezumţia de vinovăţie
În Matei 26 : 59 – 66 :
„Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
La urmă au venit doi şi au spus : „Acesta a zis : „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”
Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis : „Nu răspunzi nimic ? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis :„Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt ! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”
Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis : „A hulit ! Ce nevoie mai avem de martori ? Iată că acum aţi auzit hula Lui. Ce credeţi ?” Ei au răspuns : „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”.
II. Aşteptarea confirmării vinovăţiei atribuite
În Matei 26 : 59 – 63 scrie că :
„Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
La urmă au venit doi şi au spus : „Acesta a zis : „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis : „Nu răspunzi nimic ? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ?” Isus tăcea …”.
Vânătorii de greşeli (de vorbire, înfăptuire etc.) ştiu care este adevărul cu privire la o anumită persoană dinainte de-a-l cerceta pe cel în cauză.
În Ioan 9 : 24 – 25 scrie că :
„Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis : „Dă slavă lui Dumnezeu : noi ştim că Omul acesta este un păcătos.” El a răspuns : „Dacă este un păcătos, nu ştiu ; eu una ştiu : că eram orb, şi acum văd”.
De unde au ajuns ei la această concluzie ?
„Atunci unii din farisei au început să zică : „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau : „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne ?” Şi era dezbinare între ei”. (Ioan 9 : 16)
Ei respectau Sabatul, oare de ce nu puteau să vindece un orb din naştere, din moment ce erau aşa de religioşi ? Nu contează atât de mult cât de bun (şi de bine) mă văd eu, ci decisiv este felul în care mă vede Dumnezeu !
În al treilea rând, cei de atunci au greşit prin faptul că au avut o neascultare atentă.
III. Neascultarea atentă
În Matei 26 : 64 scrie :
„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt ! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului”.
Se pare că marele preot a auzit numai confirmarea nu şi continuarea : „Ba mai mult, vă spun …”. Prejudecăţile ne fac să auzim numai ceea ce confirmă părerile noastre greşite.
Concluzii
- Uneori în viaţă plătim pentru deciziile pripite pe care le luăm din cauza presupoziţiilor noastre, de care ne lăsăm conduşi.
- Dar dacă chiar era Fiul Lui Dumnezeu ? Cum putea dovedi acest lucru ?
- Se aşteptau ca să aibă un act de identitate emis în cer, care să certifice originea Lui Divină ? Oare aşa poate ajunge cineva să ÎL cunoască pe Dumnezeu ?
„Doamne dă-mi şi mie Harul de-a trăi cu frică de Dumnezeu ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download