Regele Cyrus, care se afla pe tronul Persiei cu vre-o 500 ani mai bine înainte de Hristos, cheamă odată la sfat pe sfetnicii săi invitând şi pe înţelepţii ţării să ia parte la consfătuire.
Domnise déjà de 50 de ani şi acum voia să audă din gura învăţaţilor un cuvânt de măgulire.
Regele roagă pe învăţaţi să facă socoteala, câte zile a trăit el, urmând ca după răspunsul învăţaţilor să se ţină sfatul.
Învăţaţii se retrag din adunare şi constată, că regele a trăit numai cincizeci de de zile, căci până a nu se sui pe tron a trăit doar pentru sine, iar ca rege numai la ziua onomastică, deci odată pe an îşi aducea aminte de popor şi îi făcea bine.
Regele s-a mâhnit foarte mult de răspunsul înţelepţilor, prin care a fost ajutat aşa de bine în a se cunoaşte cu adevărat pe sine.
Dar noi creştinii avem numai să ne bucurăm de ajutorul ce ni-l dau cei drepţi şi desinteresaţi cu judecata lor despre noi, în a ne judeca pe noi înşine cu adevărată judecată, căci zice apostolul :
„Dacă ne-am fi judecat pe noi înşine n-am fi judecaţi de către Dumnezeu”. (1 Cor. 11 : 31)
(Sursa foto : https://ro.wikipedia.org)