În Pilda Semănătorului, (din Evanghelia după Matei 13.4-23) Domnul Isus ne spune despre patru tipuri de ascultători, care au auzit Cuvântul, (ei fiind simbolizaţi prin pământ).
Până la momentul respectiv, Isus a avut parte de patru feluri de ascultători, (ai Cuvântului despre Împărăţia lui Dumnezeu). După auzirea Cuvântului fiecare tip de om a avut o anumită reacţie.
Mai târziu, în Ioan 8 : 37, Domnul Isus spunea despre o a cincea categorie, oameni în care nu pătrunde Cuvântul : „ … dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu”.
Trei dintre aceste categorii (care au fost descrise în Pilda semănătorului) au ales, (ori după ce au auzit, ori mai târziu), să respingă voia lui Dumnezeu, pentru ei, ucenicii fiind singurii care L-au urmat. În funcţie de alegerea omului, vin urmările care au legătură cu Cuvântul auzit. Cuvântul este răpit, lepădat, înecat (înăbuşit), sau produce rod.
Pilda Semănătorului este scrisă de către Matei, Marcu şi Luca, cele trei texte din Evangheliile sinoptice, fiind sintetizate astfel :
Tipul de om/ pământ în Pilda semănătorului:
I. Lângă drum; (doar când se referă la acest tip de oameni, Domnul Isus foloseşte cuvântul semănat)
- Aude şi nu înţelege Cuvântul
- Vine : 1. Cel rău 2. Satana 3. Diavolul. Fiecare evanghelist foloseşte alt termen … atunci când se referă la cel rău.
- Cuvântul auzit este : Răpit (luat), (acelaşi cuvânt este folosit în Ioan 10 : 12).
Acest fel de oameni este descris în Matei 9 : 2 – 6 :
„Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate !” Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi : „Omul acesta huleşte!”
Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre ? Căci ce este mai lesne ? A zice : „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?
Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
În acelaşi capitol, Matei descrie reacţia altor oameni, la auzirea Cuvântului Lui, ei îşi bat joc de EL … aparenţele erau prea reale şi vizibile … fetiţa era decedată :
„Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind, le-a zis : „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme !”
Ei îşi băteau joc de El. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat. Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela”. (Matei 9 : 23 – 26).
În ambele cazuri, Cuvântul LUI are de-a face cu venirea Împărăţiei între ei. Acolo era Împăratul care ÎŞI dovedeşte autoritatea … pe care ei nu o cunoşteau. Apostolul Pavel scrie despre :
„ … lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” ! (Filipeni 3 : 21).
II. În locuri stâncoase, (pe stâncă)
- Omul de acest fel, primeşte Cuvântul imediat, cu bucurie dar nu are rădăcină în el . El crede până vine :
- Un necaz sau o prigonire …
- Cuvântul este lepădat. Acest fel de oameni sunt descrişi în Ioan 6 : 60 – 64 :
„Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot : cine poate s-o sufere ?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis :
„Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire ? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte ?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic ; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.
Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă”.
Domnul ştia că pentru ei, cuvintele LUI erau : „o pricină de poticnire”. În Pilda Semănătorului, scrie despre acest tip de oameni că ei sunt cei care se leapădă de Cuvânt.
Termenul folosit pentru lepădat, este scandalizo, „a provoca să se poticnească”. Urmarea poticnirii este căderea. În Luca 8 : 13 scrie :
„ … cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad”.
III. Între spini sau Cei ce îşi văd de drum !
- Îşi văd de drum „Noi rătăceam cu toţii … fiecare îşi vedea de drumul lui …” (Isaia 53 : 6) … seamănă cu cei care sunt lângă drum ! Creştinul este opus acestui fel de om … Domnul Isus le spunea ucenicilor LUI : „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4 : 34). O viaţă de lepădare de sine, pentru a face voia lui Dumnezeu ! Care este urmarea alegerii căii egoismului ?
- Năvălesc în ei :
- 1. „îngrijorările veacului acestuia” (Matei 13 : 22), („grijile lumii” aşa cum scrie Marcu în cap. 4 : 18),
- 2. înşelăciunea (apate) bogăţiilor şi
- 3. poftele altor lucruri.
- Rezultatul ? Cuvântul este înecat (lăsat să fie înăbuşit). Sensul figurat al cuvântului a îneca este : „A copleşi, a înăbuşi.” Spinii „îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor” (Marcu 4 : 18).
Rodul nu ajunge la coacere, astfel spus există o ascultare parţială, descrisă în Matei 8 : 18 – 23 :
„Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis :
„Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”
Isus i-a răspuns : „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi ; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis : „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”
Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El”.
Ceilalţi nu au mers … au rămas la nivelul de dorinţă. Preţul cerut era prea mare. „vulpile au …, păsările cerului au …, lasă morţii”…, fără confort fizic, dar cu multe renunţări … la ce ne este mai drag !
IV. Pământul bun
În Pilda semănătorului, (pământul bun) este genul de om care, după ce aude Cuvântul :
1. ÎL înţelege
2. ÎL primeşte şi
3. ÎL ţine „într-o inimă bună şi curată”. Sintetizat … acest fel de om este :
- înţelegător,
- primitor şi
- păstrător. Toate cele trei caracteristici se rezumă în Matei 13 : 23 astfel : „un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” Credinciosul adevărat este darnic !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :
-
Pilda semănătorului (II), Meditaţii, Matei 13.1-15