„Ce credeţi ? Un om avea doi feciori ;
[1]. şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis : „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea !” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
[2.] S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns : „Mă duc, doamne !” Şi nu s-a dus.
Care din amândoi a făcut voia tatălui său ?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis : „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut : şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi”. (Evanghelia după Matei 21 : 28 – 32)
Pilda începe într-un mod asemănător cu Pilda fiului risipitor :
„El a mai zis : „Un om avea doi fii”. (Evanghelia după Luca 15 : 11)
Trei gânduri despre luarea deciziilor :
1. Nu lua decizii pripite. (Aceasta înseamnă : a face un lucru în grabă)
Nu promite uşor.
„Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu : „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mâinilor tale ?” (Eclesiastul 5 : 6)
2. Fă ce ai promis că vei face !
„Felul vostru de vorbire să fie : „Da, da ; nu, nu” ; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”. (Evanghelia după Matei 5 : 37) La unii există : „Da .. dar !”
3. Ţine-te de cuvânt şi nu te da înapoi, după ce ai promis ceva :
„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit” . (Psalmul 1 : 3) În Psalmul 15 : 4 scrie :
„ … El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui”.
Există doar două feluri de oameni :
- de cuvânt (care spun adevărul) şi
- călcători de cuvânt, (mincinoşii) a căror vorbă valorează doi bani ! Şi exact aceasta este şi valoarea lor.
Greutatea cuvântului pe care-l rostesc, (folosesc) îmi arată care este de fapt valoarea mea ! Cum se poate discredita un om de unul singur, din vina lui exclusivă ?
Uneori noi ne osândim cu vorbele noastre ! Ascultătorii acestei pilde nu ştiau despre cine era vorba. Când au realizat despre cine vorbea Domnul Isus, au răspuns cu viclenie, şi-atunci şi Domnul le-a vorbit în pilde … cu înţelepciune.
Astfel au ajuns să se dea de gol, ce fel de oameni sunt de fapt !
Pe cine îl reprezenta fiul, care spunea Doamne, (se exprima foarte politicos, frumos), dar făcea numai ce voia el ? În Evanghelia după Matei 21 : 23, scrie că :
„Isus S-a dus în Templu ; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului”.
Întrebarea este : În 2017 mai trebuie ca Da-ul să fie da şi Nu-ul mai trebuie să fie nu ? Când nu trebuie să mă ţin de ce-am spus ? Şi : Cum trebuie să vorbesc, pentru a nu greşi ? (Va continua)
STUDII ASEMĂNĂTOARE :