Intrarea Domnului Isus în Ierusalim [Matei 21.1-9]

Florin

Intrarea Domnului Isus în IerusalimIntarea Domnului Isus în Ierusalim, Matei 21.1-9. Atunci când Domnul a intrat în Ierusalim, în aparenţă, Isus era Proprietarul măgăruşului, dar de fapt Stăpânul a tot, nu avea nimic ! În Psalmul 24 : 1, scrie că :

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc !”

În 1 Corinteni 10 : 26 apostolul Pavel le-a scris Corintenilor, (care fiind neevrei, nu aveau de unde să cunoască Biblia) :

„Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”, (la fel în v. 28).

Erau împrumuturi, ca urmare a nevoii de a împlini Cuvântul … nu pentru a Se arăta EL cine este şi ce are. Era o lecţie de viaţă, pe care ucenicii nu au uitat-o !

„Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” (v. 3).

Acesta este unul din marile adevăruri ale Bibliei şi ale vieţii : Tot ce avem vom lăsa, vom da înapoi. Noi mergem înainte / îmbătrânim, apoi vom pleca de pe acest pământ, dar lucrurile de care ne folosim / de care avem nevoie, la un moment dat în viaţă, vor rămâne aici !

Există două feluri de cunoaştere :

  1. Cunoaşterea Cuvântului profetic, cuvântul de cunoştinţă, de descoperire ! (v. 2 – 3).

  2. Cunoaşterea Cuvântului scris, baza Biblică pentru ceea ce facem, (v. 5).

Conform relatării scrise de Matei, este nevoie şi de cunoaşterea ce vine prin Duhul Sfânt, de o relaţie bună cu Duhul Sfânt care să se unească cu cunoaşterea omenească ce vine prin memorarea Cuvântului scris. Dar şi pentru înţelegerea vremurilor este nevoie tot de lucrarea Duhului Sfânt :

„ … şi a zis : „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea ! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” (Luca 19 : 42).

Acest cuvânt : „Spuneţi fiicei Sionului : „Iată, Împăratul tău vine la tine …”, era scris de multă vreme, (de aproximativ 550 de ani), dar Isus, (precum şi omul Lui, în orice timp va trăi), ştiu când a venit vremea … la cine se referă proorocia respectivă !

Cuvântul a fost împlinit, iar Împăratul a venit în Ierusalim aşa cum a fost scris, dar pentru aceasta a fost nevoie de ucenici care să :

  1. stea / meargă cu Isus,

  2. audă într-un mod personal Cuvântul Lui şi

  3. plătească preţul cerut, pentru ei la momentul respectiv.

Probabil că le-a fost greu să facă acel împrumut pentru Isus … au cerut ei, iar Isus a beneficiat !

Şi astăzi sunt ucenici de-ai lui Isus, care împrumută pentru Isus … care nu au ce le trebuie, pentru a împlini Cuvântul, sau ce li se cere prin Cuvânt !

Pentru ca Isus să vină într-un oraş, (sau oricare localitate), este nevoie de ucenicii Lui, care să plătească preţul ascultării. Isus nu vine oricum, ci doar în condiţiile cerute de Cuvânt :

  1. blând …

  2. călare pe …

  3. şi pe … (I Ioan 5 : 15 „Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”).

Ce-au făcut ucenicii pentru Isus ? Au dat ascultarea lor şi hainele lor, (puse pe măgăruş). Ce li s-a cerut şi ce nu li s-a cerut, (de exemplu : hainele puse pe jos … ca un covor), dar au văzut ei că era nevoie … nu putea să meargă aşa …

Tot la fel este şi azi. Ucenicii cunosc Cuvântul : Lui, Cuvântul scris şi fac ce este nevoie !

În viaţă avem lucruri nefolosite … dar folositoare. Există lucruri pe care eu nu le folosesc acum, doar arăt că le am, (şi le şi expun să fie cât mai vizibile, la uşă), în timp ce altul are o nevoie urgentă de ele ; măgăriţa şi măgăruşul, intră în categoria aceasta, aceea ce omul deţine … dar nu are nevoie ! Care sunt acele lucruri pe care le-am adunat dar nu am nevoie de ele ?

Trei feluri de oameni care fac voia lui Dumnezeu :

  1. Ucenicii, cei care aud Cuvântul Domnului Isus, acum !

  2. Proprietarii … cei care au lucruri pe care le dau în folosinţa Domnului ! Să nu uităm acest adevăr : Ce fac pentru un frate al Lui, Îi fac Lui Isus, (a se vedea Matei 25 : 40) !

  3. Trecătorii, cei care-şi dau şi haina de pe ei, pentru Isus !

Isus nu ne cere anumite lucruri, dar sigur că se aşteaptă ca noi să le dăm. Cel ce nu are un măgăruş, (un echivalent poate al lucrurilor deţinute dar nefolosite), poate să-I dea ascultarea. Şi poate că totuşi avem ceva ce-I putem da … o haină pe care o avem în plus, sau ceva ce poate să-I aducă o bucurie, unui copil al Lui, care are mai puţin decât îi trebuie acum !

Dă-I din ce ţi-a dat pentru că EL îţi va da înapoi, îţi va restitui împrumutul : „Domnul are trebuinţă de el.” Şi îndată îl va trimite înapoi aici.” (Marcu 11 : 3) ! În Proverbe 19 : 17 scrie :

„Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea”.

Pentru Isus, orice dat, (lucru dat), este socotit ca un împrumut pe care EL îl restituie cu vârf şi îndesat, aceasta fiind modul Domnului de-a proceda :

„Daţi, şi vi se va da ; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6 : 38)

Noi putem alege dărnicia, iar Isus alege pentru dăruitor răsplata !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :